CONVENŢIE

ÎNTRE GUVERNUL MARELE DUCAT AL LUXEMBURG ȘI GUVERNUL UCRAINEI
PENTRU EVITAREA DUBLEI IMPOZĂRI ŞI PREVENIREA EVAZĂRII FISCALE ÎN RESPECT DE
IMPOZITE PE VENIT ȘI PE CAPITAL

 

Guvernul Marelui Ducat al Luxemburgului și Guvernul Ucrainei,

dorind să încheie o convenție pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale în ceea ce privește impozitele pe venit și pe capital,

și confirmând efortul lor de a dezvolta și aprofunda relațiile economice reciproce, au convenit după cum urmează:

articolul 1

Domeniul de aplicare personal

Prezenta convenție se va aplica persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ambelor state contractante.

Articolul 2

Taxe acoperite

1. Prezenta convenție se va aplica impozitelor pe venit și pe capital stabilite în numele unui stat contractant sau al subdiviziunilor sale politice sau autorităților locale, indiferent de modul în care sunt percepute.

 

2. Sunt considerate impozite pe venit și pe capital toate impozitele percepute asupra venitului total, asupra capitalului total sau asupra elementelor de venit sau de capital, inclusiv impozitele pe câștigurile din înstrăinarea bunurilor mobile sau imobile și impozitele pe sumele totale ale salariilor sau salariile plătite de întreprinderi.

 

3. Impozitele existente care fac obiectul prezentei convenții sunt:

a) în cazul Ucrainei:

(i) impozitul pe profitul întreprinderilor; și

(ii) impozitul pe venitul persoanelor fizice;

(denumită în continuare „taxa ucraineană”);

b) în cazul Marelui Ducat al Luxemburgului:

(i) impozitul pe venitul persoanelor fizice;

(ii) impozitul pe profit;

(iii) impozitul pe onorariile administratorilor societăţilor comerciale;

(iv) impozitul pe capital; și

(v) taxa de comerț comunală;

(denumită în continuare „taxa din Luxemburg”).

4. Convenția se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau substanțial similare care sunt impuse de oricare dintre statele contractante după data semnării prezentei convenții în plus față de impozitele existente sau în locul acestora. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor notifica reciproc cu privire la orice modificări substanțiale care au fost făcute în legile lor fiscale respective.

 

Articolul 3

Definiții generale

1. În sensul prezentei convenții, cu excepția cazului în care contextul impune altfel:

a) termenul „Ucraina”, atunci când este folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul Ucrainei, platoul său continental și zona sa economică exclusivă (maritimă), inclusiv orice zonă din afara mării teritoriale a Ucrainei care, în conformitate cu dreptul internațional, a fost sau poate în continuare, să fie desemnată ca zonă în care pot fi exercitate drepturile Ucrainei cu privire la fundul mării și subsolul și resursele lor naturale;

b) termenul „Luxemburg”, atunci când este folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul Marelui Ducat al Luxemburgului;

c) termenul „național” înseamnă:

(i) orice persoană fizică care posedă cetățenia unui stat contractant;

(ii) orice persoană juridică, parteneriat sau asociație care își obține statutul ca atare din legislația în vigoare într-un stat contractant;

 

d) termenii „un stat contractant” și „celălalt stat contractant” înseamnă Ucraina sau Luxemburg, după cum cere contextul;

e) termenul „persoană” include o persoană fizică, o societate și orice alt grup de persoane;

f) termenul „societate” înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate care este tratată ca persoană juridică în scopuri fiscale;

g) termenii „întreprindere a unui stat contractant” și „întreprindere a celuilalt stat contractant” înseamnă, respectiv, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant și o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

h) termenul „trafic internațional” înseamnă orice transport cu o navă, barcă sau aeronavă operat de o întreprindere a unui stat contractant, cu excepția cazului în care nava, ambarcațiunea sau aeronava este exploatată numai între locuri din celălalt stat contractant;

i) termenul „autoritate competentă” înseamnă, în cazul Ucrainei, Ministerul Finanțelor al Ucrainei sau reprezentantul său autorizat și, în cazul Luxemburgului, Ministrul Finanțelor sau reprezentantul său autorizat.

 

2. În ceea ce privește aplicarea convenției în orice moment de către un stat contractant, orice termen care nu este definit în aceasta va avea, cu excepția cazului în care contextul cere altfel, înțelesul pe care îl are în acel moment în conformitate cu legislația acelui stat în scopul impozitelor la care se aplică convenția. Orice semnificație în temeiul legislației fiscale aplicabile ale acelui stat prevalează asupra semnificației acordate termenului prin alte legi ale acelui stat.

 

Articolul 4

Rezident

1. În sensul prezentei convenții, termenul „rezident al unui stat contractant” înseamnă orice persoană care, în conformitate cu legislația acelui stat, este supusă impozitului în acesta din cauza domiciliului, reședinței, sediului conducerii, locului de înregistrare sau a oricărui alt criteriu de natură similară și include, de asemenea, acel stat și orice subdiviziune politică sau autoritate locală a acestuia. Dar acest termen nu include orice persoană care este supusă impozitului în acel stat numai pentru veniturile din surse din acel stat sau capitalul situat în acel stat.

 

2. Atunci când, în temeiul prevederilor paragrafului 1 al prezentului articol, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci statutul său va fi determinat după cum urmează:

a) va fi considerat rezident al statului contractant în care are la dispoziție o locuință permanentă; dacă are la dispoziție o locuință permanentă în ambele state contractante, el va fi considerat rezident al statului contractant cu care relațiile sale personale și economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);

b) dacă statul contractant în care are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă nu are o locuință permanentă disponibilă în niciunul dintre statele contractante, ea va fi considerată rezidentă numai a statului contractant în care are o locuință obișnuită;

c) dacă locuiește în mod obișnuit în ambele state contractante sau în niciunul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă numai a statului contractant al cărui resortisant este;

d) dacă acesta este cetăţean al ambelor state contractante sau al niciunuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor soluţiona problema de comun acord.

 

3. Atunci când, în temeiul prevederilor paragrafului 1 al prezentului articol, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, atunci ea va fi considerată rezidentă numai a statului contractant în care este situat sediul conducerii sale efective.

 

Articolul 5

Sediu permanent

1. În sensul prezentei convenții, termenul „sediu permanent” înseamnă un loc fix de afaceri prin care se desfășoară total sau parțial activitatea unei întreprinderi.

 

2. Termenul „sediu permanent” include în special:

a) un loc de conducere;

b) o ramură;

c) un birou;

d) o fabrică;

e) un atelier;

f) o instalație sau o structură de explorare a resurselor naturale;

g) o mină, o sondă de petrol sau gaze, o carieră sau orice alt loc de extragere a resurselor naturale; și

h) un depozit sau o altă structură folosită ca punct de vânzare.

 

3. Termenul „sediu permanent” mai cuprinde:

a) un șantier, un proiect de construcție, montaj sau instalare sau activități de supraveghere în legătură cu acestea, dar numai dacă acest șantier, proiect sau activități durează mai mult de douăsprezece luni;

b) prestarea de servicii, inclusiv servicii de consultanță, de către o întreprindere prin angajați sau alt personal angajat de întreprindere în acest scop, dar numai dacă activitățile de această natură continuă (pentru același proiect sau pentru un proiect conex) într-un stat contractant pentru o perioadă de timp. perioadă sau perioade care cumulează mai mult de șase luni în cadrul oricărei perioade de douăsprezece luni.

 

4. Fără a aduce atingere dispozițiilor anterioare ale prezentului articol, termenul „sediu permanent” se consideră că nu include:

 

a) utilizarea instalațiilor exclusiv în scopul depozitării, expunerii sau livrării de bunuri sau mărfuri aparținând întreprinderii;

b) menținerea unui stoc de mărfuri sau mărfuri aparținând întreprinderii exclusiv în scopul depozitării, expunerii sau livrării;

c) menținerea unui stoc de mărfuri sau mărfuri aparținând întreprinderii exclusiv în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;

d) menținerea unui loc fix de afaceri exclusiv în scopul achiziționării de bunuri sau mărfuri sau al colectării de informații, pentru întreprindere;

e) menținerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfășurării, pentru întreprindere, a oricărei alte activități cu caracter pregătitor sau auxiliar;

f) menținerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinare de activități menționate la subparagrafele a)-e), cu condiția ca activitatea generală a locului fix de afaceri care rezultă din această combinare să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.

 

5. Fără a aduce atingere dispozițiilor paragrafelor 1 și 2 din prezentul articol, în cazul în care o persoană, alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică paragraful 6 din prezentul articol, acționează în numele unei întreprinderi și are și exercită în mod obișnuit într-un contract. Declară o autoritate de a încheia contracte în numele întreprinderii sau deține un stoc de bunuri sau mărfuri aparținând întreprinderii, de la care se efectuează vânzări regulate de astfel de bunuri și mărfuri în numele întreprinderii, acea întreprindere va fi considerată a fi să aibă un sediu permanent în acel stat cu privire la orice activități pe care acea persoană le desfășoară pentru întreprindere, cu excepția cazului în care activitățile acestei persoane sunt limitate la cele menționate la paragraful 4 al prezentului articol, care, dacă ar fi exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu ar face acest loc fix de afaceri este un sediu permanent în conformitate cu prevederile acelui alineat.

 

6. O întreprindere nu va fi considerată a avea un sediu permanent într-un stat contractant doar pentru că își desfășoară activitatea în acel stat prin intermediul unui broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiția ca aceste persoane să acționeze în mod normal. a afacerilor lor.

 

7. Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant sau care își desfășoară activitatea în acel celălalt stat (fie printr-un sediu permanent sau altfel), va nu constituie de la sine nici una dintre companii un sediu permanent al celeilalte.

 

Articolul 6

Venituri din proprietăți imobiliare

1. Veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant din proprietăţi imobiliare (inclusiv venituri din agricultură sau silvicultură) situate în celălalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

 

2. Termenul „proprietăți imobiliare” va avea înțelesul pe care îl are în conformitate cu legislația statului contractant în care este situat bunul în cauză. Termenul va include, în orice caz, bunurile accesorii bunurilor imobile, animalele și utilajele utilizate în agricultură și silvicultură, drepturile cărora li se aplică dispozițiile legii generale privind proprietatea funciară, uzucapiunea bunurilor imobile și drepturile la plăți variabile sau fixe cu titlu oneros. pentru exploatarea, sau dreptul la muncă, zăcăminte minerale, surse și alte resurse naturale. Navele, bărcile și aeronavele nu vor fi considerate bunuri imobiliare.

 

3. Prevederile paragrafului 1 al prezentului articol se aplică veniturilor obținute din folosirea directă, închirierea sau folosirea în orice altă formă a proprietății imobile.

 

4. Prevederile paragrafelor 1 și 3 din prezentul articol se aplică, de asemenea, veniturilor din proprietăți imobiliare ale unei întreprinderi și veniturilor din proprietăți imobiliare utilizate pentru prestarea de servicii personale independente.

 

Articolul 7

Profiturile afacerii

1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat, cu excepția cazului în care întreprinderea își desfășoară activitatea în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea își desfășoară activitatea în conformitate cu cele menționate anterior, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai în măsura în care acestea sunt atribuibile acelui sediu permanent.

 

2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3 al prezentului articol, în cazul în care o întreprindere a a Statul contractant își desfășoară activitatea în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, în fiecare stat contractant i se vor atribui acelui sediu permanent profiturile pe care s-ar putea aștepta să le realizeze dacă ar fi o întreprindere distinctă și separată, angajată în aceeași activitate. sau activități similare în aceleași condiții sau similare și care se ocupă în totalitate independent de întreprinderea a cărei firmă este permanentă stabilire.

 

3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent, vor fi admise drept deduceri cheltuielile care sunt efectuate în scopul sediului permanent, inclusiv cheltuielile executive și administrative generale efectuate, fie în statul în care este situat sediul permanent, fie în altă parte. Cu toate acestea, nu este permisă o astfel de deducere cu privire la sumele, dacă există, plătite (altfel decât pentru rambursarea cheltuielilor reale) de către sediul permanent întreprinderii sau oricăruia dintre celelalte birouri ale acesteia, sub formă de redevențe, taxe sau alte plăți similare. în schimbul utilizării brevetelor sau a altor drepturi, sau cu titlu de comision, pentru anumite servicii prestate sau pentru administrare sau, cu excepția unei întreprinderi bancare, cu titlu de dobândă la bani împrumuți sediului permanent de către afacere.

 

4. În măsura în care s-a obișnuit într-un stat contractant să se determine, conform legislației sale, profiturile care trebuie atribuite unui sediu permanent pe baza unei repartizări a profiturilor totale ale întreprinderii între diferitele sale părți, nimic în paragraful 2 din prezentul articol va împiedica acel stat contractant să determine profiturile care urmează să fie impozitate printr-o repartizare care este obișnuită; Cu toate acestea, metoda de repartizare adoptată trebuie să fie astfel încât rezultatul să fie în conformitate cu principiile cuprinse în prezentul articol.

 

5. Niciun profit nu va fi atribuit unui sediu permanent din simpla achiziție de către acel sediu permanent de bunuri sau mărfuri pentru întreprindere.

 

6. În sensul paragrafelor precedente, profiturile care urmează a fi atribuite sediului permanent se determină prin aceeași metodă an de an, dacă nu există motive temeinice și suficiente pentru a contrară.

 

7. În cazul în care profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenții, atunci dispozițiile acelor articole nu vor fi afectate de dispozițiile prezentului articol.

 

Articolul 8

Transport international

1. Profiturile obţinute de un rezident al unui stat contractant din exploatarea navelor, ambarcaţiunilor sau aeronavelor în trafic internaţional vor fi impozabile numai în acel stat.

 

2. În sensul prezentului articol, profiturile din exploatarea navelor sau aeronavelor în trafic internațional includ:

a) venituri din închirierea cu bareboat a navelor sau aeronavelor; și

b) profituri din utilizarea, întreținerea sau închirierea containerelor (inclusiv remorci și echipamente aferente pentru transportul containerelor) utilizate pentru transportul de mărfuri sau mărfuri;

în cazul în care o astfel de închiriere sau o astfel de utilizare, întreținere sau închiriere, după caz, este incidentă exploatării navelor sau aeronavelor în trafic internațional.

 

3. Atunci când profiturile prevăzute la paragraful 1 al prezentului articol sunt obținute de un rezident al unui stat contractant din participarea la un pool, o afacere în comun sau la o agenție internațională de exploatare, profiturile atribuibile acelui rezident vor fi impozabile numai în statul contractant în care este. un rezident.

 

Articolul 9

Întreprinderi asociate

1. Unde:

a) o întreprindere a unui stat contractant participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi a celuilalt contractant;

b) aceleași persoane participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant și a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant și, în ambele cazuri, sunt stabilite sau impuse condiții între cele două întreprinderi în domeniul lor comercial sau financiar; relațiile care diferă de cele care s-ar face între întreprinderi independente, atunci orice profit care, în lipsa acestor condiții, ar fi acumulat uneia dintre întreprinderi, dar din cauza acelor condiții nu s-ar fi acumulat astfel, poate fi inclus de către un stat contractant. în profiturile acelei întreprinderi și impozitate în mod corespunzător.

 

2. În cazul în care un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi a acelui stat – și impozitează în consecință – profituri asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost impozabilă în acel celălalt stat și profiturile astfel incluse sunt profituri care s-ar fi acumulat către întreprinderea primului stat menționat dacă condițiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost între întreprinderi independente, atunci acel celălalt stat va efectua o ajustare corespunzătoare a cuantumului impozitului perceput în acel stat asupra profiturilor respective. La stabilirea acestei ajustări, se va ține seama în mod corespunzător de celelalte dispoziții ale prezentei convenții și autoritățile competente ale statelor contractante se vor consulta, dacă este necesar.

 

Articolul 10

Dividende

1. Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

 

2. Cu toate acestea, dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant pot fi, de asemenea, impuse în acel stat conform legislației acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dividendelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel taxat nu va depăși:

a) 5 la sută din valoarea brută a dividendelor dacă beneficiarul efectiv este o societate (alta decât o societate) care deține în mod direct cel puțin 20 la sută din capitalul societății plătitoare de dividende;

b) 15 la sută din valoarea brută a dividendelor în toate celelalte cazuri. Prezentul alineat nu afectează impozitarea societății cu privire la profiturile din care se plătesc dividendele.

 

3. Termenul „dividend” așa cum este utilizat în prezentul articol înseamnă venituri din acțiuni sau alte drepturi, care nu sunt creanțe de creanță, participând la profituri, precum și venituri din alte drepturi corporative care sunt supuse aceluiași tratament fiscal ca și veniturile din acțiuni de către legile statului în care este rezidentă societatea care efectuează distribuția.

 

4. Prevederile paragrafelor 1, 2 și 3 din prezentul articol nu se vor aplica dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, își desfășoară activitatea în celălalt stat contractant în care este rezidentă societatea care plătește dividendele, printr-un sediu permanent situat acolo sau prestează în acel celălalt stat servicii personale independente dintr-o bază fixă situată acolo, iar participația pentru care se plătesc dividendele este în mod efectiv legată de un astfel de sediu permanent sau bază fixă. În așa în cazul în care se aplică dispozițiile articolului 7 sau articolului 14 din prezenta convenție, după caz.

 

5. În cazul în care o societate care este rezidentă a unui stat contractant obține profituri sau venituri din celălalt stat contractant, acel celălalt stat nu poate impune niciun impozit pe dividendele plătite de societate, cu excepția cazului în care aceste dividende sunt plătite unui rezident al celuilalt stat contractant. sau în măsura în care participația pentru care se plătesc dividendele este efectiv legată de un sediu permanent sau de o bază fixă situată în acel celălalt stat și nici nu supun

profiturile nedistribuite la un impozit pe profiturile nedistribuite ale societății, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite constau în întregime sau parțial din profituri sau venituri care apar în acel alt stat.

 

Articolul 11

Interes

1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

 

2. Cu toate acestea, dobânzile provenind dintr-un stat contractant pot fi, de asemenea, impuse în acel stat conform legislației acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăși:

a) 5% din valoarea brută a dobânzii, în cazul dobânzilor care provin dintr-un stat contractant și plătite pentru orice împrumuturi de orice fel acordate de o bancă sau de orice altă instituție financiară a celuilalt stat, inclusiv băncile de investiții și de economisire; bănci;

b) 10 la sută din valoarea brută a dobânzii în toate celelalte cazuri.

 

3. Fără a aduce atingere prevederilor paragrafului 2 al prezentului articol, dobânzile provenind dintr-un stat contractant plătite unui rezident al celuilalt stat contractant care este beneficiarul efectiv, vor fi scutite de impozit în primul stat menționat dacă au fost plătite pentru o împrumut acordat, garantat sau asigurat sau cu privire la orice altă creanță sau credit garantat sau asigurat în numele celuilalt stat contractant de către organul său autorizat.

 

4. Termenul „dobândă”, așa cum este utilizat în acest articol, înseamnă venituri din creanțe de orice fel, garantate sau nu prin ipotecă și indiferent dacă au sau nu dreptul de a participa la profiturile debitorului, și în special venituri din titluri de stat și venituri. din obligațiuni sau obligațiuni, inclusiv prime și premii aferente acestor titluri, obligațiuni sau obligațiuni.

 

5. Prevederile paragrafelor 1, 2 și 3 din prezentul articol nu se vor aplica dacă beneficiarul efectiv al dobânzii, fiind rezident al unui stat contractant, își desfășoară activitatea în celălalt stat contractant din care provin dobânda, printr-un sediu permanent. situate acolo sau prestează în acel celălalt stat servicii personale independente dintr-o bază fixă situată acolo, iar creanța pentru care se plătește dobânda este în mod efectiv legată de un astfel de sediu permanent sau de bază fixă. În acest caz, se aplică prevederile articolului 7 sau articolului 14 din prezenta convenție, după caz.

 

6. Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat contractant atunci când plătitorul este rezident al acelui stat. În cazul în care, totuși, persoana care plătește dobânda, indiferent dacă este sau nu rezidentă a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care a fost contractată datoria pentru care este plătită dobânda și o astfel de dobândă este suportată de un astfel de sediu permanent sau de bază fixă, atunci o astfel de dobândă va trebui se consideră că apar în statul în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

 

7. Atunci când, din cauza unei relații speciale între plătitor și beneficiarul efectiv sau între ambii și o altă persoană, cuantumul dobânzii, având în vedere creanța pentru care este plătită, depășește suma care ar fi convenite de către plătitor și beneficiarul efectiv în absența unei astfel de relații, dispozițiile prezentului articol se aplică numai ultimei sume menționate. În acest caz, partea excedentară a plăților va rămâne impozabilă conform legislației fiecărui stat contractant, ținându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenții.

 

Articolul 12

Redevențe

1. Redevențele provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

 

2. Totuși, redevențele provenind dintr-un stat contractant pot fi, de asemenea, impuse în acel stat conform legislației acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al redevențelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăși:

 

a) 5 la sută din valoarea brută a plăților menționate la alineatul (3) litera a din prezentul articol;

b) 10 la sută din valoarea brută a plăților menționate la paragraful b al paragrafului 3 al prezentului articol.

 

3. Termenul „redevențe”, așa cum este utilizat în prezentul articol înseamnă plăți de orice fel primite ca contraprestație pentru:

a) utilizarea sau dreptul de utilizare a oricărui brevet, marcă comercială, desen sau model, plan, formulă sau proces secret sau pentru informații (know-how) privind experiența industrială, comercială sau științifică;

b) utilizarea sau dreptul de a utiliza orice drept de autor asupra operelor literare, artistice sau științifice (inclusiv filme cinematografice și filme sau casete pentru radiodifuziune sau televiziune).

 

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 ale prezentului articol nu se vor aplica dacă beneficiarul efectiv al redevențelor, fiind rezident al unui stat contractant, își desfășoară activitatea în celălalt stat contractant din care provin redevențele, prin un sediu permanent situat acolo sau prestează în acel celălalt stat servicii personale independente dintr-o bază fixă situată acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevențele este în mod efectiv legat de un astfel de sediu permanent sau bază fixă. În acest caz, se aplică prevederile articolului 7 sau articolului 14 din prezenta convenție, după caz.

 

5. Redevențele se consideră că provin dintr-un stat contractant atunci când plătitorul este rezident al acelui stat. În cazul în care, totuși, persoana care plătește redevențele, indiferent dacă este sau nu rezidentă a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care a fost contractată datoria pentru care sunt plătite redevențele, și astfel de redevențe sunt suportate de un astfel de sediu permanent sau de bază fixă, apoi aceste redevențe se consideră că apar în statul în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

 

6. Atunci când, din cauza unei relații speciale între plătitor și beneficiarul efectiv sau între amândoi și o altă persoană, cuantumul redevenței, având în vedere utilizarea, dreptul sau informațiile pentru care sunt plătite, depășește, indiferent de motiv, suma care ar fi fost convenită de către plătitor și beneficiarul efectiv în absența unei astfel de relații, prevederile prezentului articol se aplică numai ultimei sume menționate. În acest caz, partea excedentară a plăților va rămâne impozabilă conform legislației fiecărui stat contractant, ținându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenții.

 

Articolul 13

Castiguri capitale

1. Câștigurile obținute de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietăților imobile menționate la articolul 6 din prezenta convenție și situate în celălalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

 

2. Câștiguri obținute de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea:

a) acțiuni, altele decât acțiunile cotate la o bursă de valori aprobată, care își obțin valoarea sau cea mai mare parte a valorii lor direct sau indirect din proprietăți imobiliare situate în celălalt stat contractant sau

b) un interes într-o societate ale cărei active constau în principal din proprietăți imobiliare situate în celălalt stat contractant sau din acțiunile menționate la subparagraful a) de mai sus, pot fi impuse în celălalt stat.

 

3. Câștiguri din înstrăinarea bunurilor mobile care fac parte din proprietatea comercială a unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant o are în celălalt stat contractant sau a proprietăților mobile care aparțin unei baze fixe disponibile unui rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant. Stat contractant în scopul prestării de servicii personale independente, inclusiv astfel de câștiguri din înstrăinarea unui astfel de sediu permanent (singur sau împreună cu întreaga întreprindere) sau a unei astfel de baze fixe pot fi impuse în acel celălalt stat.

 

4. Câștigurile din înstrăinarea navelor, ambarcațiunilor sau aeronavelor operate în trafic internațional de către o întreprindere a unui stat contractant sau a bunurilor mobile aferente exploatării unor astfel de nave, bărci sau aeronave, vor fi impozabile numai în acel stat contractant.

 

5. Câștigurile din înstrăinarea oricărei proprietăți, altele decât cele menționate în paragrafele 1, 2, 3 și 4 din prezentul articol, vor fi impozabile numai în statul contractant al cărui rezident este străinul.

 

Articolul 14

Servicii personale independente

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din servicii profesionale sau alte activități cu caracter independent sunt impozabile numai în acel stat, cu excepția cazului în care acesta are o bază fixă disponibilă în mod regulat în celălalt stat contractant în scopul desfășurării activităților sale. . Dacă are o astfel de bază fixă, venitul poate fi impus în celălalt stat, dar numai în măsura în care este atribuibil acelei baze fixe.

 

2. Termenul „servicii profesionale” include în special activitățile independente științifice, literare, artistice, educaționale sau didactice, precum și activitățile independente ale medicilor, avocaților, inginerilor, arhitecților, stomatologilor și contabililor.

 

Articolul 15

Servicii personale dependente

1. Sub rezerva prevederilor articolelor 16, 18, 19 și 20 din prezenta convenție, salariile, salariile și alte remunerații similare obținute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată sunt impozabile numai în acel stat, cu excepția cazului în care angajarea este exercitată în celălalt stat contractant. În cazul în care munca este exercitată în acest mod, remunerația obținută din aceasta poate fi impusă în celălalt stat.

 

2. Fără a aduce atingere prevederilor paragrafului 1 al prezentului articol, remunerațiile primite de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menționat dacă:

 

a) beneficiarul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depășesc în total 183 de zile în orice perioadă de douăsprezece luni care începe sau se termină în anul calendaristic în cauză; și

b) remunerația este plătită de către sau în numele unui angajator care nu este rezident al celuilalt stat; și

c) remunerația nu este suportată de un sediu permanent sau de o bază fixă pe care angajatorul o are în celălalt stat.

 

3. Fără a aduce atingere dispozițiilor anterioare ale acestui articol, remunerațiile obținute cu privire la un loc de muncă exercitat la bordul unei nave, a unei ambarcațiuni sau a unei aeronave operate în trafic internațional, pot fi impuse în statul contractant în care este rezidentă întreprinderea care operează nava, barca sau aeronava. .

 

Articolul 16

Onorariile directorilor

Onorariile directorilor și alte plăți similare obținute de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administrație sau al oricărui alt organ similar al unei societăți care este rezidentă a celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat. .

 

Articolul 17

Artiști și sportivi

1. Fără a aduce atingere prevederilor articolelor 14 și 15 din prezenta convenție, veniturile obținute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum ar fi un artist de teatru, de film, de radio sau de televiziune, sau un muzician sau ca sportiv, din personalul său activități ca atare exercitate în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.

 

2. În cazul în care veniturile din activități personale exercitate de un animator sau de un sportiv în calitatea sa de atare nu revin artistului sau sportivului însuși, ci unei alte persoane, acel venit poate, fără a aduce atingere dispozițiilor articolelor 7, 14 și 15 din prezenta convenție, sunt impozitate în statul contractant în care sunt exercitate activitățile artistului de divertisment sau sportivului.

 

3. Fără a aduce atingere prevederilor paragrafelor 1 și 2 din prezentul articol, veniturile menționate în prezentul articol vor fi scutite de impozit în statul contractant în care sunt exercitate activitățile artistului de divertisment sau sportiv, dacă astfel de activități sunt finanțate în mod substanțial din fondurile publice ale unul sau ambele state contractante sau sunt desfășurate în baza unui acord de cooperare culturală între statele contractante.

 

Articolul 18

Pensii

1. Sub rezerva dispozițiilor paragrafului 2 al articolului 19 al prezentei convenții, pensiile și alte remunerații similare plătite unui rezident al unui stat contractant în considerarea unei angajări anterioare sunt impozabile numai în acel stat.

 

2. Fără a aduce atingere prevederilor paragrafului 1 al prezentului articol, pensiile și plățile efectuate conform legislației securității sociale sau în temeiul unui plan de pensii de stat al unui stat contractant, sunt impozabile numai în acel stat.

 

Articolul 19

Serviciu guvernamental

1. a) Remunerația, alta decât pensia, plătită de un stat contractant sau de o subdiviziune politică sau de o autoritate locală a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau subdiviziune sau autoritate este impozabilă numai în acel stat.

b) Fără a aduce atingere prevederilor subparagrafului a) din prezentul paragraf, aceste remunerații vor fi impozabile numai în celălalt stat contractant dacă serviciile sunt prestate în acel stat și persoana fizică este rezidentă a acelui stat care:

(i) este cetățean al acelui stat; sau

(ii) nu a devenit rezident al acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

2. a) Orice pensie plătită de către sau din fonduri create de un stat contractant sau de o subdiviziune politică sau de o autoritate locală a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau subdiviziune sau autoritate este impozabilă numai în acel stat.

b) Fără a aduce atingere prevederilor subparagrafului a) din prezentul alineat, o astfel de pensie va fi impozabilă numai în celălalt stat contractant dacă persoana fizică este rezidentă și națională a acelui stat.

 

3. Prevederile articolelor 15, 16, 17 și 18 ale prezentei convenții se vor aplica remunerațiilor și pensiilor pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate desfășurată de un stat contractant sau de o subdiviziune politică sau de o autoritate locală a acestuia.

 

Articolul 20

Studenți

1. Plățile pe care le primește un student sau ucenic în afaceri care este sau a fost imediat înainte de a vizita un stat contractant rezident al celuilalt stat contractant și care este prezent în primul stat menționat numai în scopul educației sau formării sale, în scopul întreținerii sale , educația sau formarea nu vor fi impozitate în primul stat menționat, cu condiția ca aceste plăți să provină din surse din afara acelui stat.

 

2. Veniturile pe care le primește un student sau ucenic pentru activitățile sale desfășurate în statul contractant în care se află exclusiv în scopul educației sau formării sale nu vor fi impuse în acel stat. Această scutire se aplică numai pentru o perioadă de timp care nu depășește doi ani de la data la care sosește prima dată în acest stat în scopul educației sau formării sale.

 

Articolul 21

Alt venit

1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate în articolele precedente ale prezentei convenții, vor fi impozabile numai în primul stat menționat.

 

2. Prevederile paragrafului 1 al prezentului articol nu se vor aplica veniturilor, altele decât veniturile din proprietăți imobiliare, așa cum sunt definite în paragraful 2 al articolului 6 din prezenta convenție, dacă beneficiarul unui astfel de venit, fiind rezident al unui stat contractant, desfășoară activități comerciale. în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau prestează în acel celălalt stat servicii personale independente dintr-o bază fixă situată acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătește venitul este efectiv legată de un astfel de sediu permanent sau fix. baza. În acest caz, se aplică prevederile articolului 7 sau articolului 14 din prezenta convenție, după caz.

 

Articolul 22

Capital

1. Capitalul reprezentat de proprietăți imobiliare menționate în articolul 6 al prezentei convenții, deținute de un rezident al unui stat contractant și situate în celălalt stat contractant, poate fi impus în acel celălalt stat.

 

2. Capital reprezentat de bunuri mobile care fac parte din proprietatea comercială a unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant o are în celălalt stat contractant sau de bunuri mobile aparținând unei baze fixe disponibile unui rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant în scopul prestării de servicii personale independente, pot fi impuse în acel celălalt stat.

 

3. Capitalul reprezentat de nave, bărci și aeronave operate de o întreprindere a unui stat contractant în trafic internațional și de bunuri mobile aferente exploatării unor astfel de nave, bărci și aeronave, este impozabil numai în acel stat contractant.

 

4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat.

 

Articolul 23

Eliminarea dublei impuneri

1. Sub rezerva prevederilor legii Ucrainei privind eliminarea dubla impozitare (care nu afectează principiul general al prezentului regulament), impozitul luxemburghez plătit în conformitate cu legile luxemburgheze și în conformitate cu prezenta convenție privind profiturile, veniturile din surse din surse sau capitalul impozabil situat în Luxemburg vor fi admise ca credit împotriva oricărui impozit ucrainean calculate prin referire la aceleași profituri, venituri sau capital pe care Se plătește taxa din Luxemburg.

 

2. Sub rezerva prevederilor legii luxemburgheze referitoare la eliminarea dublei impuneri (care nu afectează principiul general al prezentului regulament), dubla impozitare va fi eliminată în Luxemburg după cum urmează:

a) În cazul în care un rezident al Luxemburgului obține venituri sau deține capital care, în conformitate cu dispozițiile prezentei convenții, poate fi impozitat în Ucraina, Luxemburg va, sub rezerva dispozițiilor paragrafelor grup c), scutiți astfel de venituri sau capital de la impozit.

b) În cazul în care un rezident al Luxemburgului realizează venituri care, în conformitate cu prevederile articolelor 10, 11 și 12 din prezenta convenție, pot fi impozitate în Ucraina, Luxemburgul permite ca deducere din impozitul pe venitul acelui rezident o sumă egală. la impozitul plătit în Ucraina.

c) În cazul în care o societate rezidentă a Luxemburgului obține dividende din surse ucrainene, Luxemburg va scuti aceste dividende de impozit, cu condiția ca societatea care este rezidentă a Luxemburgului să dețină de la începutul exercițiului său contabil în mod direct cel puțin 10% din capitalul societății care plătește dividendele și dacă această societate este supusă în Ucraina unui impozit pe venit corespunzător impozitului pe profit din Luxemburg. Acțiunile menționate mai sus la societatea ucraineană sunt, în aceleași condiții, scutite de impozitul pe capital luxemburghez.

 

3. Deducerile prevăzute într-un stat contractant în temeiul paragrafului 1 sau al paragrafului b) al paragrafului 2 al prezentului articol, în niciun caz, nu vor depăși acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului pe capital, calculată înainte de acordarea deducerii, care este atribuibilă, după caz, la venitul sau capitalul care poate fi impozitat în acel stat.

 

4. Atunci când, în conformitate cu orice prevedere a Convenției, veniturile obținute sau capitalul deținut de un rezident al unui stat contractant sunt scutite de impozit în acel stat, acest stat poate, totuși, la calcularea sumei impozitului pe venitul sau capitalul rămas al rezidentului respectiv, ia în considerare venitul sau capitalul scutit.

 

5. În sensul paragrafelor 1 și 2 din prezentul articol, profiturile, veniturile și câștigurile de capital realizate de un rezident al unui stat contractant care pot fi impuse în celălalt stat contractant în conformitate cu prezenta convenție vor fi considerate că provin din surse din acel celălalt stat contractant. Stat contractant.

 

Articolul 24

Nediscriminare

1. Cetăţenii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant niciunei impozite sau vreo cerinţă legată de aceasta, care este alta sau mai împovărătoare decât impozitarea şi cerinţele conexe la care resortisanţii acelui celălalt stat în aceleaşi împrejurări, în special cu în ceea ce privește reședința, sunt sau pot fi supuse. Această dispoziție se va aplica, fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 1 al prezentei convenții, și persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia sau ambelor state contractante.

 

2. Apatrizii care sunt rezidenți ai unui stat contractant nu vor fi supuși în niciunul dintre statele contractante nici unei impozitări sau nici unei cerințe legate de aceasta, care este alta sau mai împovărătoare decât impozitarea și cerințele conexe la care sunt supuși resortisanții statului în cauză în aceleași circumstanțe. sau poate fi supus.

 

3. Impozitarea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi percepută în mod mai puțin favorabil în acel celălalt stat decât impozitarea percepută întreprinderilor acelui celălalt stat care desfășoară aceleași activități.

 

4. Cu excepția cazului în care se aplică prevederile paragrafului 1 al articolului 9, paragraful 7 al articolului 11 sau paragraful 6 al articolului 12 din prezenta convenție, dobânzi, redevențe și alte plăți plătite de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant în scopul determinării profiturilor impozabile ale unei astfel de întreprinderi, vor fi deductibile în aceleași condiții ca și când ar fi fost plătite unui rezident al primului stat menționat. În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant față de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în scopul determinării capitalului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleași condiții ca și cum ar fi fost contractate cu un rezident al primul stat menționat.

 

5. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este deținut sau controlat, în totalitate sau parțial, sau controlat, direct sau indirect, de unul sau mai mulți rezidenți ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat menționat niciunei impozite sau cerințe legate de cu acestea, altele sau mai împovărătoare decât impozitarea și cerințele conexe la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare din primul stat menționat.

 

6. Nimic din cuprinsul prezentului articol nu va fi interpretat ca obligând oricare dintre statele contractante să acorde persoanelor fizice care nu au rezidență în acel stat orice deduceri personale, scutiri și reduceri în scopuri de impozitare din cauza stării civile sau a responsabilităților familiale pe care le acordă propriilor rezidenți sau oricăruia dintre alocațiile personale, scutirile și reducerile fiscale care se acordă persoanelor fizice astfel rezidente în conformitate cu criteriile care nu sunt cuprinse în legile fiscale generale.

 

7. Prevederile prezentului articol se vor aplica, fără a aduce atingere prevederilor articolului 2, impozitelor de orice fel și denumire.

 

Articolul 25

Procedura de acord reciproc

1. În cazul în care un rezident al unui stat contractant consideră că acțiunile unuia sau ambelor state contractante au ca rezultat sau vor avea ca rezultat o impozitare care nu este în conformitate cu dispozițiile prezentei convenții, el poate, indiferent de remediile prevăzute de legislația internă a acelor state contractante. statelor contractante, prezentați cazul autorității competente a statului contractant al cărui rezident este sau, dacă cazul intră sub incidența paragrafului 1 al articolului 24 din prezenta convenție, autorității competente a statului contractant al cărui resortisant este.]

Cazul trebuie prezentat în termen de trei ani de la prima notificare a acțiunii care are ca rezultat o impozitare neconformă cu prevederile prezentei convenții.

 

2. Autoritatea competentă se străduiește, în cazul în care obiecția i se pare întemeiată și dacă ea însăși nu este în măsură să ajungă la o soluție satisfăcătoare, să rezolve cazul de comun acord cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitarea impozitării care nu este conformă cu convenția. Orice acord la care sa ajuns va fi pus în aplicare fără a aduce atingere oricăror limite de timp din dreptul intern al statelor contractante.

 

3. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve de comun acord orice dificultăți sau îndoieli apărute cu privire la interpretarea sau aplicarea convenției.

 

4. Autoritățile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în scopul ajungerii la un acord în sensul paragrafelor precedente.

 

Articolul 26

Schimbul de informații

1. Autoritățile competente ale statelor contractante vor face schimb de informații care sunt de așteptat relevante pentru punerea în aplicare a dispozițiilor prezentei convenții sau pentru administrarea sau aplicarea legislației interne privind impozitele de orice fel și denumire impuse în numele statelor contractante sau al acestora. subdiviziunilor politice sau autorităților locale, în măsura în care impozitarea în temeiul acestora nu este contrară convenției. Schimbul de informații nu este restricționat de articolele 1 și 2.

 

2. Orice informație primită în temeiul paragrafului 1 de către un stat contractant va fi tratată ca secretă în același mod ca și informațiile obținute în temeiul legislației interne ale acelui stat și vor fi dezvăluite numai persoanelor sau autorităților (inclusiv instanțelor și organelor administrative) implicate în evaluarea sau colectarea, executarea sau urmărirea penală cu privire la, stabilirea căilor de atac în legătură cu impozitele menționate la alineatul (1) sau supravegherea de mai sus. Aceste persoane sau autorități vor folosi informațiile numai în astfel de scopuri. Aceștia pot dezvălui informațiile în procedurile judiciare publice sau în hotărâri judecătorești. Fără a aduce atingere celor de mai sus, informațiile primite de un stat contractant pot fi utilizate în alte scopuri, atunci când aceste informații pot fi utilizate în alte scopuri în conformitate cu legile ambelor state și autoritatea competentă a statului furnizor autorizează o astfel de utilizare.

 

3. În niciun caz, dispozițiile paragrafelor 1 și 2 nu vor fi interpretate astfel încât să impună unui stat contractant obligația:

a) să ia măsuri administrative în contradicție cu legislația și practica administrativă a acelui stat contractant sau a celuilalt stat contractant;

b) să furnizeze informații care nu pot fi obținute în conformitate cu legislația sau în cursul normal al administrării acelui stat contractant sau a celuilalt stat contractant;

c) să furnizeze informații care ar dezvălui orice secret comercial, de afaceri, industrial, comercial sau profesional sau proces comercial, sau informații a căror dezvăluire ar fi contrară ordinii publice (ordine publică).

 

4. Dacă informațiile sunt solicitate de un stat contractant în conformitate cu prezentul articol, celălalt stat contractant va folosi măsurile sale de culegere a informațiilor pentru a obține informațiile solicitate, chiar dacă acel celălalt stat poate să nu aibă nevoie de astfel de informații în propriile sale scopuri fiscale. Obligația cuprinsă în teza anterioară este supusă limitărilor paragrafului 3, dar în niciun caz astfel de limitări nu vor fi interpretate ca să permită unui stat contractant să refuze să furnizeze informații numai pentru că nu are niciun interes intern în acest sens. informație.

 

5. În nici un caz, prevederile paragrafului 3 nu vor fi interpretate ca să permită unui stat contractant să refuze să furnizeze informații numai pentru că informațiile sunt deținute de o bancă, altă instituție financiară, reprezentant sau persoană care acționează în calitate de agenție sau fiduciară sau pentru că se referă la la interesele de proprietate asupra unei persoane.

 

Articolul 27

Membrii misiunilor diplomatice sau permanente și oficiilor consulare

Nimic din prezenta convenție nu afectează privilegiile fiscale acordate membrilor misiunilor diplomatice sau permanente sau oficiilor consulare în temeiul regulilor generale ale dreptului internațional sau al prevederilor acordurilor speciale.

 

Articolul 28

Intrare in forta

Fiecare dintre statele contractante va notifica celuilalt, pe cale diplomatică, îndeplinirea procedurilor cerute de dreptul său intern pentru intrarea în vigoare a prezentei convenții. Prezenta convenție va intra în vigoare la data ultimei dintre aceste notificări și va produce efecte:

a) în ceea ce privește impozitele reținute la sursă, la veniturile realizate la sau după data de 1 ianuarie a anului calendaristic următor anului în care convenția intră în vigoare;

b) în ceea ce privește alte impozite pe venit și impozite pe capital, la impozitele percepute pentru orice an impozabil care începe la sau după 1 ianuarie a anului calendaristic următor anului în care convenția intră în vigoare.

 

Articolul 29

Încetarea

Prezenta convenție va rămâne în vigoare până la denunțarea de către unul dintre statele contractante. Oricare stat contractant poate denunța convenția, pe cale diplomatică, notificând denunțarea cu cel puțin șase luni înainte de sfârșitul oricărui an calendaristic care începe după expirarea a cinci ani de la data intrării în vigoare a convenției. , Convenția își încetează efectele:

 

a) în ceea ce privește impozitele reținute la sursă, la veniturile realizate la sau după data de 1 ianuarie a anului calendaristic următor anului în care a fost dată notificarea;

b) în ceea ce privește alte impozite pe venit și impozite pe capital, la impozitele percepute pentru orice an impozabil care începe la sau după data de 1 ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care este dată notificarea.